De ce era dieta primilor „homo sapiens” mai sănătoasă decât cea a omului modern


Una dintre temele predilecte ale expozitiilor Muzeului Alimentarium din Vevey (Elvetia) o reprezinta cea a dietelor alimentare in diferite epoci istorice ale umanitatii, de la preistorie la epoca moderna. O analiza mai profunda a acestui subiect poate conduce la concluzii surprinzatoare.
Ca turist curios, interesat de acest domeniu, am vizitat si eu Muzeul Alimentarium, cu prilejul catorva dintre expozitii, din care am retinut ‘Les mangeurs de l’an mille’ (cu alte cu­vin­te, ce se manca la anul 1000), ‘De la cuisine à l’usine’ (din bucatarie in uzi­na), precum si o alta dedicata evo­lutiei di­e­tei alimentare de-a lungul is­toriei. Des­pre dieta stramosilor ne-am propus sa vorbim de aceasta data.
Vizita la muzeu avea sa imi prilejuiasca mai multe revelatii. Una dintre ele este aceea ca stramosii nostri de acum 40.000 de ani, primii ‘homo sapiens sapiens’, erau mai sanatosi de­cat suntem noi astazi (luati per an­samblu). Datorita faptului ca dieta lor era in principal frugivora – bazata pe ra­dacini, frunze, nuci, miere, se­min­te, graunte, legume, ciuperci – si doar intr-un procent redus consumau carne, pes­te, lactate – se pare ca aveau o spe­ranta de viata de peste 60 de ani, o inal­­time medie de 1,75 m barbatii, res­­­pectiv 1,65 m femeile, erau supli, agili si, lucrul cel mai important, aveau dinti foarte buni. Se stie ca o dantura sa­­­na­toasa este garantia unui corp sa­na­­­tos si chiar daca oamenii nu se aleg ca­­u­tandu-i dupa dinti, precum caii, nu trebuie sa ne neglijam dintii. (O zi­ca­­la veche spune ca omul isi sapa groapa cu dintii; asta vrea sa exprime doua ade­­varuri – pe de o parte, ca, in functie de ceea ce mancam, putem sa ne asi­gu­­­ram o viata sanatoasa, si, pe de alta par­­te, ca sanatatea dintilor e importanta pentru sanatatea fiecaruia).

Urmarind reperele expozitiei el­ve­tiene, aveam sa mai aflu ca acum zece mii de ani si ceva, odata cu transforma­rea oamenilor din cu­le­gatori si vanatori in cultivatori si cres­catori de animale, o data cu diversificarea modalitatilor de tratare termica si conservare a hra­nei, lucrurile au in­ceput sa se schimbe, in­clusiv in ceea ce priveste calitatea ali­mentatiei. Nu a contat intotdeauna ce e mai hra­ni­tor, ci ce e mai usor de in­tre­tinut, mai profitabil, mai comod. Unii cercetatori spun azi ca, daca ar fi stiut cat se va de­te­riora starea de sana­t­ate a urmasilor lui, ‘homo sapiens sapiens’ nu s-ar fi grabit sa evolueze.

Reintoarcerea la modul de hrana al stramosilor – cel frugivor -, cu o preparare termica foarte redusa, reprezinta, in multe cazuri, o solutie terapeutica si un stil de viata care pot indeparta boala de om. In cazul lipomatozelor generalizate, de exemplu, boala de natura genetica, de tip „familial” (adica intalnita la mai multi membri ai aceleiasi familii) si care nu se intalneste neaparat la persoane obeze, renuntarea la proteina din carne si la grasimea animala este primul pas spre vindecare si previne revenirea bolii.

Cu argumente si detalii asupra regimurilor frugivor, vegetarian, vegan si crudivor (cu ce le apropie si ce le deosebeste) voi reveni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s