Banchet cu Vodă, de Crăciun


„Nimeni nu putea sa refuze sa bea, caci datina cerea ca oricine sta cu el la masa sa bea in felul acesta pana in clipa in care se aduceau lumanarile, acesta fiind semnalul plecarii”, spunea diaconul sirian Paul de Alep, calator, odinioara, prin Tarile Romane.
Ancorata intre doua lumi, bucataria romaneasca medievala se „nutreste”, deopotriva, din traditiile culinare bizantine si otomane (componenta motivata si de relatia volens-nolens foarte stransa cu Tarigradul, unde nu de putine ori viitorii voievozi isi petreceau anii foarte tineri, ca zalog la Inalta Poarta) si din specificul mancarurilor Europei Centrale si Occidentale, bazate pe carne de porc, afumatura si salamuri. Si daca nu stim prea bine cu ce se vor fi hranit palmasii, truditorii dintotdeauna ai pamantului, cautarea prin cronicile colbaite scoate insa la iveala destule informatii despre ce insemna arta culinara la curtea voievozilor romani. Marturiile lasate de calatorii straini in Tarile Romanesti – precum De la Croix, diplomat francez la Istanbul, genovezul Franco Sivori, consilier al lui Petru Cercel ori diaconul sirian Paul de Alep, de ex. – propun imaginea unei lumi fastuoase, care impleteste opulenta orientala cu un inceput de rafinament occidental.
Si daca De la Croix nota ca „principele” Munteniei „da trei ospete mari in cursul anului: in ziua de Craciun, la Boboteaza si la Pasti”, Paul de Alep descrie in amanunt banchetul de Craciun pe care voievodul Matei Basarab il da dupa o mare vanatoare:
„… este un obicei stravechi al domnilor sa dea cu prilejul ajunului Craciunului si al Sambetei luminate un ospat domnesc din vanatul lor, in a doua zi de sarbatoare. Erau peste 10.000 de osteni alesi dintre cei mai viteji si mai neinfricati: Sarbi, Bulgari, Albanezi, Greci, Unguri, Turci, Munteni. Seara s-au intors cu mare pompa. In spatele trasurii domnesti veneau care incarcate cu vanat: mistreti, iepuri, vulpi si ursi pentru petrecere, apoi pasari salbatice: cocori, gaini salbatice, porumbei si altele.”
De Craciun – cum numai de Anul Nou, de Boboteaza si de Pasti avea sa se mai intample – boierii, daruiti cu vesminte scumpe de voievod, stateau la masa cu acesta. Fastul nu era cu nimic mai prejos decat cel de la marile curti europene. Spune Paul de Alep:
„Cand se aduceau farfuriile cu bucate de la bucatarie in sala de mancare situata sus, se bateau tobele, tamburinele, se canta din fluiere, se sunau trambitele, iar muzica le intovarasea. Se facea tot astfel ori de cate ori bea domnul. Dupa ce canta muzica, se trageau trei lovituri de tun de se cutremura pamantul. Aceasta petrecere a tinut pana seara. Matei Basarab statea cu capul descoperit. S-a baut la acel mare ospat cu cupe mari de o oca de vin (o oca = 1,288 l), mai intai fiecare cate trei cupe in cinstea sarbatorii, in al doilea rand, alte trei cupe in sanatatea domnului nostru patriarh (Macarie al Antiohiei), in al treilea rand, mai multe cupe in cinstea numelui domnului. Nimeni nu putea sa refuze sa bea, caci datina cerea ca oricine sta cu el la masa sa bea in felul acesta pana in clipa in care se aduceau lumanarile, acesta fiind semnalul plecarii.”
… Si atunci boierii, cei mari ieseau rand pe rand, risipindu-se-n noapte, in vreme ce voda ramanea ganditor sa priveasca pe cer steaua care vestise Nasterea Pruncului izbavitor.

3 retete de…
CURCAN SI CLAPON PRAJIT

GARNITU. Sa prepara curcanul ori claponu cum sa cuvine, sa sara bine pe din launtru, iara pe peptu sa unge zama de alamaia, se impaneaza sau ‘lu legi (infasori) cu paturele de slanina, si apoi ‘lu prajesci pe flacara ori jaru, cu radacini, remasite de carne si cu putina supa. Mustulu, ce iese din prajitura, ‘lu cureti de grasu, si apoi ‘lu torni peste carnea asedata in castronu intrega sau transata. Garnitura pui ragu sau vanisoare de urezu sau taetei cu patrunjai, sau macarone cu sardele sau cu legumi fine.

CU SOSU. Pe langa curcanu prajitu in chipul aratatu dai unu sosu facutu din unsorea si mustul dela carne: sosul sa fia de tarhonu sau de verdeturi, sau sosu legatu de sampinioni de trufle sau ragu, sau sosu de stridii, scoici sau de scoici false: cu acestu sosu prajesci claponul si apoi sosul ‘lu dai la masa separatu intr’unu tasu.

IMPANATU CU TRUFLE. Dupa ce ai prajitu nitelu claponul ‘lu iai dela focu si ‘lu impanezi cu trufle, incatu truflele sa stea intrafara, apoi se prajesce curcanul deplinu si se pune intregu in castronu si sa garneaza cu mazere, cu sampinioni maruntiti, cu momite impanate si cu nucsore de farsa. Preste carne pui sosu legatu de trufle, sau poti da sosu si ecstra intr’unu tasu.
J. C. Hintescu – Cea mai noua carte de bucate a bucatarei romane, francese, germane si magiare. Brasovu, Frank & Dressnandt.
Carte aparuta la finele sec. XIX

Paul de Alep, născut cu numele laic arab de Būlus ibn Makārijūs az Zaim al-Halabī ( în arabă: بولس ابن مكاريوس الزعيم الحلبي n.circa 1627, Alep – d. 30 ianuarie 1669, Tiflis, Georgia) a fost un cleric (arhidiacon si calugar) ortodox, călător și cronicar sirian. A calatorit in Tarile Romane in preajma anului 1650. Tatal sau, Macarie, a fost Patriarh al Antiohiei,

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s