Gestul ospitalitatii


Imi spunea deunazi un prieten ca astazi Craciunul la romani tine mai degraba de „priceperea aducerii aminte a gestului stramosesc al ospitalitatii”.
Intr-o societate care este legata cu fire tot mai subtiri, mai fragile, de „traditii” si de „trecut”, cele cateva zile mari de sarbatoare – precum Craciunul si Pastile – par sa fie cele mai profunde instrumente de lupta impotriva „disiparii in prezent” si a „dizolvarii in viitor”. Un „prezent” si un „viitor” puternic individualizate.
Macar in astfel de zile nevoia de a ramane in armonie cu „grupul” – familia, prietenii, comunitatea – se manifesta pregnant, iar ofranda alimentara (in forma ei cea mai simpla, de a invita pe cineva la masa ta, sa se bucure alaturi de tine) este cel mai obisnuit si cel mai important dintre gesturile pe care le facem.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s