Depardieu, Vatel și Regele-Gastronom (cu 2 rețete à la Gérard…)


FrançoisVatelPe Gérard Depardieu l-am întâlnit în februarie, la Nisa, la deschidarea Carnavalului, care anul acesta a stat sub semnul Regelui-Gastronom. Adulat de-o mare de oameni, în noaptea nisardă ce părea să nu se mai termine, mi-a reamintit că este… un gurmand desăvârșit și-un rafinat al bucatelor, așa cum numai Vatel, personajul pe care l-a interpretat într-un rol magistral, ar mai fi putut să fie!

Oricât m-aş strădui, nu aş reuşi să-l văd pe Vatel întruchipat de alt actor al lumii decât Depardieu. Şi chiar dacă din gravura de secol al XVII-lea Vatel cel adevărat nu prea aduce cu marele Gérard („mare” la propriu şi la figurat), parcă nici nu mai contează, când spiritul „vatelian” este cel pe care-l pune acesta în valoare.



Da, e, în spirit, acel Vatel care a gătit, în onoarea lui Ludovic al XIV-lea, o masă fastuoasă pentru 2.000 de persoane.
Demnă de patronul gastronomului, Marele Condé (ah! neamul ăsta, Condé, tare s-a mai priceput să-şi aleagă bucătarii – un secol mai târziu a fost în sluba lor un bucătar Robert, celebru, care a dăruit lumii şi o fabuloasă carte de bucate).

Dar, revenind la Depardieu, cred că nici nu i-a fost prea greu regizorului să facă alegerea. N-a fost nevoie de nici un casting, fiindcă G.D. se recomanda de la sine. Încă de mic i-a plăcut atât de mult să mănânce, încât… a învăţat să gătească. Iar primul rol mare în care-l vedem gătind este cel din „Jean de Florette” (1986), unde joacă alături de Yves Montand şi Daniel Auteuil. Evident, nu e încă întruchiparea gastronomului prin excelenţă, ca în „Vatel”…

TOCANA DE IEPURE CU ROZMARIN

După ce a devenit un actor faimos, Depardieu (era cât pe ce să scriu… Vatel, atât de mult se confundă cei doi) nu a ezitat să îşi folosească faima pentru a se face cunoscut în lumea gastronomiei şi a vinului bun. Şi-a cumpărat o podgorie şi a produs propriile-i vinuri. Şi-a deschis un restaurant şi a scris o carte de bucate, intitulată cum mai sim­plu nici nu se putea: „Ma Cuisine”. O carte în care înalta bucătărie fran­ceză nu-şi găseşte întotdeauna locul, dar sunt la mare cinste reţetele fruste, culese din satele Franţei. A… şi din bucătăria de acasă. Pe vremea când „marele Gérard” era încă „micul Gérard”, iar în bucătărie gătea ta­tăl lui, felul de mâncare favorit era to­cana de iepure cu rozmarin. Pe care o regăsim în carte, după in­dicaţiile bătrânului Depardieu. „6 cepe eşalote, 4 căţei de usturoi roz, 4 crengi de rozmarin, 50 g unt, un iepu­re gras, tăiat în bucăţi, un pahar cu vin alb sec, un pahar cu apă, piper proaspăt măcinat, sare. Se curăţă ceapa şi usturoiul, se toacă rozma­rinul. Se înmoaie untul într-o cratiţă, se adaugă bucăţile de iepure şi se ru­menesc. Se toarnă apa şi vinul. Se adau­gă sare şi piper, rozmarinul, cea­pa şi usturoiul. Se acoperă şi se lasă pe foc o oră, întorcând carnea o dată sau de două ori, ca să se pă­trundă bine”.

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Vatel/Depardieu, mâncarea asta se aduce la masă musai în cratiţa în care s-a copt. Ca la Depardieu-tatăl acasă!

___________

Bonus, pentru cei care au citit până la ultima literă acest text… rețeta de TARTĂ CU CIOCOLATĂ à la Gérard Depardieu!

Pentru aluat: 1/2 linguriță praf de copt, un vârf de cuțit de sare, 150 g făină, 1 lingură de zahăr, 75 g unt moale, 1 gălbenuș de ou
Pentru amestecul de ciocolată: 80 ml lapte, 200 ml smântână nefermentată, 200 g ciocolată neagră (minim 53% cacao) 2 ouă, 15 g unt, glazură de zahăr
Pentru a pregăti aluatul, se amestecă praf de copt, sarea și făina, într-un castron, apoi se adună într-o grămăjoară în care se face „un crater” în mijloc. Acolo se pune untul moale (să ne înțelegem, acesta nu este unt topit, ci untul frământat până se înmoaie) și gălbenușul de ou și se frământă. Dacă e nevoie, se mai adaugă puțină apă. Când aluatul e gata, se modelează ca o minge, se învelește și se lasă să se odihnească o oră.
Între timp, pregătiți amestecul de ciocolată: încălziți laptelui și untul într-o cratiță mare. Tăiați ciocolata în bucăți mici și puneți-o într-un vas termorezistent. Adăugați ouăle (bătute) și apoi laptele fierbinte și smântâna. Amestecați energic.
Se încălzește cuptorul la 200 grade C. Se unge o tavă de tartă mare cu unt, se presară făină și apoi se întinde o foaie de aluat. Se coace timp de 15-20 minute. Când s-a rumenit, se scoate și se lasă să se răcească. Se toarnă amestecul de ciocolată, se nivelează și se coace timp de 5-10 minute. După ce se scoate din cuptor, se lasă să se răcească complet. Abia după aceea se presară zahăr pudră și se poate servi.

Tipsul meu (la rețeta lui Depardieu – și cred că „marele Gérard” ar putea să știe asta): înainte de a introduce tava cu aluat la cuptor, presărați deasupra boabe de fasole sau de mazăre, ca să nu se umfle și să capete o formă neregulată; apoi, imediat ce ați scos tava din cuptor, scoateți acele boabe și lăsați aluatul să se răcească, înainte de a turna crema deasupra).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s