Castraveciorii murați și marea lor taină


„Si, ia mai zi, tusa Marie, care-i secretul castraveciorilor matale, de-i pui in postul Santei Marii si tin pan’ la Pasti?” In sectorul rezervat muraturilor, in Piata Obor, unde miroase asa frumos a „acrituri” de-ti lasa pofta apa cu dulceata in gura, „negociez” secretul cu tusa Maria. Mai cumpar eu un kil din castravetii ei, mai spune ea din cele din batrani stiute. „Ia, ce sa fie? Pai, nu-i nici un secret. Numai sa nu pui decat castraveti din cei tari, si nu foarte mari, nesamburosi – ca samburele-l face de fierbe, cand da caldura”.

„Si altceva? Morcov, usturoi…”, zic eu, scotand dintre castraveciorii in haina verde-aurie un morcov subtirel si cu noduri rotunde. „Apoi asa: morcov, si usturoi, si telina – da’ nu multa tare si neaparat taiata in felii – si, ca sa-i dea tarie: hrean!” Aici se opreste. O femeie mai tanara, care parea sa-si vada de treaba si sa nu ia seama la discutia noastra, se-ntoarce spre noi si spune si ea, la fel de apasat: „Hrean!” Si, indreptandu-si vorba spre tusa Maria: „D-apoi, cat ne-am rugat noi de matale sa ne spui taina asta si ‘mneaei, numa’ ce-a venit sa te-ntrebe si i-ai si spus”. Dar batrana nu cata la dojana ei. Se-ntoarce spre mine si, cu o sclipire in ochi, continua sa-mi devoaleze tainele castravetilor in saramura. „Nu numai din hrean isi iau ei taria. Mai trebuie sa pui si boabe de mustar, si maturi de marar (aici inteleg ca e vorba de marar uscat, cu floare si crengi), si o crenguta de cimbru, si ciusca – de-i da si iuteala, numai cata trebuie – , si…” Iar aici iarasi ma tine cu inima stransa, caci stie ca urmeaza o vorba de taina: „Si-o creanga de visin.” Incerc sa tin minte totul. Nu notez, sa nu para ca fac cine stie ce acolo. Ma simt ca un detectiv in cautarea indiciilor.

Stiu ca a mai ramas ceva de stiut. „Saramura?” „Pai, asta e cel mai usor de facut. Apa fiarta cu sare, numai dintr-aceea grunjoasa. Trei linguri la fiecare kil de apa. Si-o lingura de otet, dar sa nu-ntreaca.” Cu asta, tusa Maria pare sa-si mantuiasca tainele. Am deja vreo 7 kile de castraveti in plasa. Dar ea se uita la mine de parca am ramas cu o datorie. Mai cer doua si-n vreme ce mi le cantareste, musc dintr-unul. Cu pofta…

Textele Simonei Lazăr le mai găsești și AICI

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s