Preuteasa Minodora și rețeta ei de pește în aspic


„Preuteasa” parintelui Ignatie a fost dintotdeauna femeie vrednica. Tinea casa cu mana de fier, cuhnia, pe cei cinci prunci „daruiti de Domnul”, parohia intreaga si pe… „taica popa”.

Unii spun ca pana si protopopul „se cam temea” de rigorile ei, cand venea in inspectie la parohie si coana Minodora il poftea la masa. Se temea, dar s-ar fi lasat tot mai des invitat, mai ales cand preuteasa gatea mancare de peste. Iar daca din intamplare mancarea aceea era „salau in aspic”, atunci se ruga sa fie din belsug la masa, ca tare mai era gustos si imbietor! Si ce era al coanei Minodora, apoi nu-i putea lua nimeni – oricine ar fi mancat din bucatele ei si-ar fi dorit sa fie poftit si a doua oara…

S-a intamplat sa-i fiu oaspete o data, intr-o seara de toamna, iar pestele cu gust suav, topindu-se-n gura, avea sa ma faca sa-i cer gazdei reteta. Lucru greu de obtinut, caci preuteasa ar fi dat mai degraba haina de pe ea decat secretele cuhniilor. Dar, cu mici diplomatii, cu ocolisuri si promisiuni ca niciodata nu voi dezvalui taina altcuiva, am aflat si reteta ravnita. Si de-mi promiteti ca o veti pastra numai pentru domniile voastre si nimeni altul nu o va cunoaste, v-o spun, pe soptite…

Un peste de un kil, un kil si-un pic se spala, se curata de „urechi” si maruntaie. Se desprind fileurile si se taie felii late de vreo trei degete. Oasele, capul, aripioarele, icrele si laptii – daca e cazul – se pun in cratita, la fiert, impreuna cu o ceapa de marime potrivita, doua foi de dafin, sare. Dupa o jumatate de ceas, in aceeasi cratita se pun bucatile de salau, care fierb si ele vreo 10 minute. Atentie, la foc mic, sa nu cumva sa se sfarme. Se scot apoi usor bucatile de peste cu spumiera si se asaza pe un platou mai adanc, cu mici distante intre ele – pastrand forma pestelui, pe cat posibil. Se vor pune, la capetele potrivite, capul si coada. Zeama in care a fiert pestele se strecoara, se topesc in ea 10 grame de gelatina, se mai lasa sa dea un clocot si apoi se strecoara printr-un servet. Bucatile de salau le veti orna cu felii de lamaie, de morcov si cu frunze de patrunjel. Se toarna deasupra aspicul, cu mare grija, astfel incat sa fie acoperit tot pestele.

Mai e cate ceva de spus. Tot gatind dupa reteta preutesei Minodora si incercand sa-mi uimesc oaspetii, sa fac sa para ca reteta-i noua, am luat seama la „garniturile” ce se potrivesc salaului in aspic. Salata de varza rosie – toamna, salata de cartofi noi – primavara, castraveti proaspeti – vara ori murati – iarna, si-n toate anotimpurile, sos de maioneza.

Iar daca nu aveti salau, e de stiut ca si alte „feliuri” de pesti sunt potrivite la asa reteta…

Textele Simonei Lazăr le mai găsești AICIAICI și AICI

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s