„Cișmeaua celor trei popi” și alte fântâni bucureștene

În vremurile de demult, cu toate că Bucureștiul se afla pe cursul unei ape mari – Dâmbovița – în care se vărsau altele mai mititele (precum Colentina și Bucureștioara, ca să le numim doar pe cele mai cunoscute), chestiunea alimentării cu apă potabilă a populației nu era dintre cele mai bine puse la punct. Dacă șoltuzii și pârgarii erau preocupați de cum pot stinge mai grabnic focurile ce se aprindeau din nebăgare de seamă, medicii aveau de lucru atunci când apa nu era bună de băut – iar sacagiii, în acest oraș fără suficiente puțuri și cișmele, găseau mereu mușterii la marfa lor (despre sacagii vom scrie însă într-un reportaj aparte).

Fii și tu #MandrudeROMANIA!

#MandrudeROMANIA este o campanie de promovare a țării prin vizite la atelierele meșterilor populari.

O șezătoare la Bucerdea Vinoasă sau despre Penelopele satului ardelean

„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”

Ciorba de potroace japoneză

Kyushu, cea mai sud-vestică insulă din arhipe­lagul nipon, se crede că a fost leagănul po­po­rului proto-japonez „azumi”. Navigatori şi artizani, „azumii” obişnuiau să se hrănească cu fruc­te de mare, somon roşu şi alge, mâncând din vase frumos modelate şi ornamentate (chiar dacă uzând de tehnici primitive).

„Il mio viola…” – dragoste fără spini

„Coles­terol zero! În schimb, are cinarină, o substanţă benefică în tratamentul ciro­zei hepa­tice. Are şi mult calciu…” Despre ce anume este vorba?

Are un nume predestinat… gastronomic. Stefa­no Verdura. Adică: Ştefan Verdeaţă. Este ita­lian, născut la Niscemi, în Sicilia. O vreme, a lu­crat în Bucureşti, dar chiar dacă oraşul lui este mic – n-are nici 30.000 de locuitori – a preferat să plece din Capitala României pentru a se reîntoarce în… Capitala Anghinarei.

Moș Ion de Monaco… secretele celui mai celebru „bătrânel” monegasc!

Un test simplu: la ce vă gândiţi atunci când auziţi vorbindu-se despre Monte Carlo? Cei mai mulţi ar răspunde: Prinţesa Grace (Grace Kelly, una dintre starletele Hollywoodului, parteneră, între alţii, cu Fred Astaire – căsătorită, ca într-un basm animat ieșit din studiourile Disney, cu principele Rainier III de Monaco, suveranul din statul liliputan de pe Coasta de Azur). Apoi: circuitul de Formula 1 şi starurile lui, Stelele Circului şi marele trofeu… Dar şi Alain Ducasse, unul dintre cei mai „înstelaţi” chefi de pe planetă. Iată, dar, cât de multe stele sunt pe cerul, pe şoselele şi în conştiinţa micului principat!

Eu vă propun alt nume: Ion. Și nu este vorba despre Țiriac…

Sarmalele, turcii și Bizanțul

Un sat în apropiere de Bursa, o casă tradiţională turcească, în mijlocul căreia tronează un elegant covor lucrat manual. Intri, saluţi, te aşezi pe covor şi ţi se aduce dinainte un pahar subţire cu ceai fierbinte, cu aromă de mere. Te revigorează după oboseala drumului.

Acum, poţi să rămâi în răcoarea camerei de oaspeţi sau o poţi însoţi pe stăpâna casei în bucătărie, acolo unde se pregătesc bucatele pentru masa de seară. O fetiţă îşi urmăreşte mama preparând sarmale în foi de varză. Deodată nu îşi mai poate frâna curiozitatea.