Chifteluțe de somn


Povestile pescaresti se impletesc intotdeauna cu amintirea unor mancaruri gustoase, pe care adevaratii pescari nu se sfiesc sa le preparare si sa le ofere (camarazilor de arme, era sa zic, daca admitem ca undita si varsele tot un fel de arme sunt), intr-un soi de „troc al retetelor”, un bazar, o piata deschisa, unde dezvaluirea fiecarui secret valoreaza aur.

chiftele peste3

Cea mai frumoasa marturisire dintre toate e aceea a unui pescar „impatimit si nenorocos”, care crede si azi ca borsul de peste cel mai bun pe care ar fi fost sa-l manance s-ar fi putut face din primul crap pe care… nu l-a prins. „Era urias si, Doamne, ce ciorba gustoasa faceam eu din el!” Iar exclamatia asta e insotita si azi de amintirea intrebarii pe care, atunci, in prima lui tinerete, i-a pus-o mama, cand s-a intors de pe balta: „Ai prins, Gheorghita?” Nu prinsese decat chitici, de-ajuns abia pentru masa de seara.

Poate si neindestularea pantecului din seara aceea de demult – erau anii grei de dupa razboi si colectivizare – sa fi facut ciorba din pestele neprins mai gustoasa, in amintire…

Dar cum nu voi afla niciodata reteta borsului acela, ia sa va scriu mai bine despre chiftelutele de somn Continuă lectura

Anunțuri