Cozonacul, de la Kogălniceanu la Păstorel. 5 reţete celebre


Ar putea fi cozonacul o “celebritate”, un “VIP” pe masa de Crăciun – şi dacă luaţi sensul acesta, zău că nu sunteţi departe de adevăr. Însă ceea ce înţeleg eu prin “reţete celebre”, când vine vorba de Sărbători, este să aleg din cele aproape 90 de reţete pe care le-am aflat, în preumblările mele prin ţară (şi prin lume) – de unde le-am adunat cu mare grijă de gospodine harnice – ori din paginile cărţilor vechi, pe acelea care au şi un impact… cultural.
Pentru masa de Crăciun din acest an – şi pentru masa Revelionului, că doar n-o să faceţi anul nou numai cu torturi peste torturi şi-o să-i daţi locul cuvenit şi cozonacului tradiţional – am ales câteva reţete care au însoţit Sărbătoarea, de-a lungul a mai mult de un secol şi jumătate de gastronomie românească… tipărită (adică, de pe când ne-am învrednicit şi noi, prin pana cărturarilor Negruzzi şi Kogălniceanu, să aşezăm reţetele noastre în filă de carte).

Continuă lectura

Anunțuri

Célestine. Bucătarul Rousselot şi muza lui



Puiul Célestine este o reţetă lyoneză, care are la bază carnea de pui, sotată în unt, cu şampinioane şi roşii, flambată în coniac şi vin alb şi asezonată cu usturoi şi pătrunjel. Povestea acestei reţete este însă şi mai apetisantă.

Bucătarul îndrăgostit. Aşa s-ar putea numi o piesă de teatru care ar avea în centrul ei povestea de iubire a bucătarului-şef de la restaurantul „Café du Cercle” din Lyon, la începutul deceniului şapte al veacului al XIX-lea.
Jacques Rousselot, pe care jurnalistul şi scriitorul francez Lucien Tendret îl numea „un sosier de geniu”, a creat un preparat culinar care astăzi se află în cartea de aur a gastronomiei franceze. A „inventat” un fel de mâncare de dragul unei femei. Continuă lectura

„Reţete gemene” pentru dezlegările la pește


Rasfoiesc, cu placerea de a descoperi gustul altei epoci, paginile unei carti de Constantin Bacalbasa. Tiparita inainte de razboi – in prima si a doua editie – are un titlu intrigant: „Dictatura gastronomica”. Am la indemana ambele editii si, de la o prima ochire, oricine isi da seama ca cea de-a doua varianta este mult imbunatatita – cu vreo 500 de retete, plus contributiile cititorilor si ale doamnei Bacalbasa, sotia scriitorului. A treia editie, cea din… 2009 (Editura Cartex), la trei sferturi de veac distanta, imi apartine. Si, ca sa nu fiu mai prejos de confratele jurnalist, gurmand si autor culinar, i-am adaugat si eu un corpus de note explicative, sa-nteleaga cititor-gurmetul care-i povestea cate unui preparat… Continuă lectura