Femeia superlativelor


henriette yvonne stahl Recitesc de la o vreme cartea de dialoguri cu Henriette Yvonne Stahl a Mihaelei Cristea. „Rătăcesc” într-o lume ce-ar fi putut rămâne „un mister” pentru totdeauna, dacă realizatoarea de televiziune nu s-ar fi simţit atrasă, irezistibil, de personalitatea scriitoarei care epatase societatea culturală bucureşteană cu inteligenţa şi frumuseţea ei.

„Superlativele referitoare la fizicul, la inteligenţa, la prezenţa, la opera ei, curgeau abundent şi generos” (Mihaela Cristea). „Era o apariţie strălucitoare, cu gâtul alb şi înalt de lebădă, cu nările înţepate, cum spunea Mateiu Caragiale. Decolteul rochiei de culoarea vişinei putrede, braţele goale dezvăluiau o carnaţie delicată, cu frăgezimi de crin imaculat” (un „creion” admirativ al lui Ieronim Şerbu, din „Vitrina cu amintiri”, citat de jurnalistă, în cartea sa de dialoguri). Continuă lectura

Reclame