Neruda. Poetul şi ploaia


Mi-aş fi dorit să ştiu care a fost prima poezie scrisă de Neruda. Care a fost primul lui vers? M-am aruncat, deci, în vâltoarea paginilor de carte, citind pe nerăsuflate volumul lui de memorii – „Mărturisesc că am trăit”, Editura Vellant, 2010, traducere din limba spaniolă de Luminiţa Voina-Răuţ – şi căutând în el un răspuns. Nu l-am aflat… Poate pentru că, o spune chiar Neruda, „amintirile memorialistului nu sunt şi ale poetului. Primul poate a trăit mai puţin, dar a văzut mai mult, oferindu-ne detalii limpezi; al doilea ne-a dăruit fantasme, răscolite de focul şi de umbra epocii lui”. Memorialistul nu e întotdeauna unul şi acelaşi cu poetul? Se poate să fie aşa, deşi doar cu un rând mai încolo, Neruda scrie: „Viaţa mea e plămădită din toate vieţile: vieţi ale poetului”…, iar cartea întreagă, de la prima la ultima filă, e un fatastic festin al poeziei, aşternută pe hârtie sub pretextul prozei memorialistice. Continuă lectura

Reclame