Evenimentul organizat de Ziua Națională a Culturii (15 ianuarie), la Centrul Cultural Carmen Sylva, a avut un concept diferit de cel al anilor trecuți. Mi-am propus, de la început, să fac din public mai mult decât un auditor – un partener, mai mult decât un partener – un co-creator, în sens barthesian, și un co-lector al autorului aflat în centrul manifestării, scriitorul Mihai Eminescu (de la a cărui naștere oficial-acceptată se împlineau 176 de ani). Îndepărtarea de formulele închistate – în care receptarea „canonică” a unui scriitor înseamnă uneori „canonire”, alteori „canonizare” – este, în opinia mea, necesară atât în școală, cât și în actul cultural public. Iar în textul care urmează nu încerc aici să teoretizez ori să generalizez, ci să fixez o experiență.
Aplicarea conceptului barthesian în realizarea de evenimente culturale dedicate unui scriitor presupune o schimbare de perspectivă: de la autor ca instanță de autoritate, la text ca spațiu deschis al interpretării. În viziunea lui Roland Barthes, sensul nu este fix și transmis univoc, ci se produce în actul lecturii, prin întâlnirea dintre text și cititor. Un eveniment cultural construit în acest spirit nu urmărește să explice opera sau să o fixeze într-o interpretare legitimă, ci să creeze condițiile unei experiențe de lectură multiple, vii și participative.
Această abordare nu presupune existența unui public academic. Dimpotrivă, relectura barthesiană se adresează în mod natural publicului larg, tocmai pentru că pornește de la ideea că fiecare receptor este deja un cititor activ, care relaționează textul cu propria memorie, sensibilitate și experiență de viață. Publicul neacademic nu este un destinatar „simplificat” al culturii, ci un co-creator de sens. Atunci când interpretarea unică este suspendată, dispare și presiunea înțelegerii „corecte”, iar literatura devine accesibilă fără a fi redusă.
Un rol esențial în această formă de receptare îl joacă polifonia sensului, concept central în gândirea barthesiană. Textul este conceput ca un spațiu în care coexistă mai multe voci și niveluri de semnificație, iar această polifonie a fost transpusă în practica evenimentului prin alternarea și suprapunerea unor momente senzoriale diferite: lectură, muzică, imagine, discurs reflexiv și participare directă a publicului. Niciunul dintre aceste registre nu a dominat celelalte; ele au coexistat, oferind participanților libertatea de a-și construi propriul parcurs de receptare.
Această polifonie s-a reflectat concret în structura evenimentului dedicat lui Mihai Eminescu, organizat pe 15 ianuarie, prin juxtapunerea mai multor „portrete” ale poetului. Portretul realizat de Carmen Sylva a fost re-activat printr-un expozeu despre întâlnirea dintre geniu și putere, propunând o reflecție asupra relației dintre creație, autoritate și recunoaștere instituțională. Acest discurs nu a fixat o interpretare, ci a deschis o problematică, invitând publicul să reflecteze asupra modului în care geniul este reprezentat și negociat în raport cu puterea.
În contrapunct, portretul lui Eminescu realizat de I. L. Caragiale a fost adus în prim-plan prin lectura cu voce tare, restituind textului dimensiunea sa orală, relațională și afectivă. Spre deosebire de spațiile în care e valorificat ca simbol cultural abstract, aici Eminescu apare ca prezență umană, filtrată prin intimitate, ironie și admirație. „Vocea” în sens barthesian a funcționat ca instrument de apropiere, transformând portretul într-o experiență trăită, nu analizată.
La acest dialog al vocilor s-a adăugat expoziția de portrete Eminescu–Caragiale, cu lucrări realizate de zeci de artiști din întreaga lume, care a extins polifonia într-un registru vizual global. Fiecare portret a fost perceput ca o lectură autonomă, demonstrând că imaginea celor doi autori nu este fixă sau închisă într-un canon național, ci deschisă reinterpretării continue. Expoziția nu a impus o ierarhie estetică, ci a propus o constelație de perspective, în care diferența a devenit sursă de sens.
Un element decisiv al evenimentului a fost inter-activitatea, materializată prin lecturile din public ale poeziilor și prin intervenția corului, pe versurile lui Eminescu. Prin aceste momente, centrul de greutate al evenimentului s-a deplasat dinspre scenă către comunitatea participanților. Lecturile realizate de cititori din public au suspendat orice ierarhie culturală, iar poezia a fost reactivată prin voci diferite, ritmuri diferite și inflexiuni afective personale. Sensul nu a rezultat din performanța lecturii, ci din pluralitatea ei.
Intervenția corului a adăugat o dimensiune colectivă acestei experiențe, transformând textul într-un corp sonor comun. Poezia nu a fost ilustrată sau explicată, ci recontextualizată senzorial, prin trecerea de la vocea individuală la expresia colectivă. Textul a devenit astfel un eveniment împărtășit, nu un obiect de contemplare.
Prin toate aceste niveluri – discurs reflexiv, lectură orală, imagine plastică, muzică și participare directă –evenimentul a funcționat ca un spațiu de lectură colectivă, în care sensul nu a fost transmis, ci produs în timp real. Eminescu a fost eliberat de rigiditatea unei imagini canonice și repus în circulație ca figură vie, plurală și contemporană. În termenii lui Barthes, autorul și opera sa nu au fost comemorate, ci reactivate, confirmând că o relectură barthesiană este nu doar accesibilă publicului larg, ci una dintre cele mai fertile forme de mediere culturală actuală.
PS. Mulțumiri: colegilor de la Centrul Cultural Carmen Sylva și managerului instituției; membrilor corului SINARMONIA, Asociația Socio-Culturală Prahova Excelsior, ai Cenaclului Lucian Blaga, profesorilor de la Școala „George Enescu” și de la Colegiul „Mihail Cantacuzino”, precum și tuturor celor prezenți în sală, implicați activ sau simpli spectatori.
Mulțumiri speciale dlui Nicolae Ioniță, Filiala Prahova – UZPR, pentru colaborarea în realizarea expoziției de grafică-portret Eminescu-Caragiale.
PPS. Fotografiile au fost selectate din cele realizate de Elena Nuțulescu, Adrian Nedelcu, Cristina Nicolae și alți participanți la eveniment. Mulțumesc.
Carnete 