BANCHETUL ÎN ONOAREA LUI VASILE ALECSANDRI, „POETUL ÎNTREGII LATINITĂȚI”


vasilealecsandri

(Fragment din volumul „Meniuri istorice (I). Alecsandri, Creangă, Goga” – Simona Lazăr)

Dacă în primăvara lui 1877, atunci când tunurile românești începeau asaltul asupra Vidinului, Principele Carol I striga „Asta-i muzica ce-mi place!”, se pare că Europa întreagă – cel puțin cea de sorginte latină – avea să tresară un an mai târziu la muzica unui (alt) român. Melodioasele versuri ale lui Alecsandri din Cântecul gintei latinei câștigau cel mai prestigios concurs literar al momentului, organizat, la Montpellier (Franța), de Societatea pentru Studiul Limbilor Romanice. Continuă lectura

Anunțuri

Eminescu și Carmen Sylva. Regele și… epigona


eminescu si elisabeta

Carmen Sylva și MIhai Eminescu – două medalioane de tinerețe

Oricat ar parea de neverosimila o asemenea afirmatie, Mihai Eminescu si Regina Elisabeta, al carei pseudonim literar era Carmen Sylva, au apartinut aceleiasi generatii poetice – sau, daca vreti, pentru a folosi un termen incetatenit de regretatul critic si istoric literar Laurentiu Ulici, au facut parte din aceeasi promotie de scriitori. Continuă lectura

Nixon şi untul de Bercy


20 ianuarie este ziua dineurilor de inaugurare de la Casa Alba. Rand pe rand, toti presedintii americani au avut o zi „speciala” de 20 ianuarie. Unii, chiar, doua… 20 ianuarie e un prilej sa ne amintim si de preferintele culinare ale presedintilor americani. De data asta, l-am ales pe Nixon, singurul dintre ei care a ales sa nu-si duca mandatul pana la capat, demisionand…

Anthony Hopkins, Beau Bridges, Bob Gunton, Frank Langella… Ce au toţi aceşti actori americani în comun? Fiecare dintre ei a încercat să redea un fragment din viaţa lui Richard Nixon, singurul preşedinte american care a demisionat (în urma scandalului Watergate).
„Nixon” şi „Kissinger and Nixon” (în 1995), „Elvis meets Nixon” (în 1997) ori actualul „Frost/Nixon” nu sunt însă singurele pelicule din cinematografia americană inspirate din existenţa ghinionistului locatar de la Casa Albă. Să ne amintim doar celebrul „All the Presindent Men” (Toţi oamenii preşedintelui – 1976), cu Dustin Hoffman şi Robert Redford în rolurile principale – care narează efortul a doi jurnalişti de la Washington Post de a descâlci hăţişurile scandalului Watergate –, film care a fost răsplătit cu patru premii Oscar. Continuă lectura

Perechea lui Eminescu


În cultura română există o serie impresionantă de intelectuali de factură enciclopedică. Astăzi, pare că “sămânţa enciclopediştilor” a cam dispărut. Într-o epocă în care nu cartea, ci internetul devine instrumentul de informare cel mai intens folosit, virtuţile pe care le clădeşte lectura paginilor tipărite se întâlnesc la tot mai puţini. Din fericire, România i-a avut la timp pe Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Călinescu. Continuă lectura

Eminescu şi tentaţia monahismului


De ziua Neamului Românesc, la Alba Iulia, la congresul din 2012 al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, cineva a amintit, în contextul dialogului despre marile noastre spirite, dorinţa exprimată de Eminescu de a se călugări. Acelora care nu cunosc, din biografia poetului, decât circumstanţele internării sale în bolniţa Mănăstirii Neamţ ori vizitele făcute Veronicăi Micle, la Văratec, pe când aceasta se afla în gazdă la o rudă a sa, monahia Eufrosina Popescu – cu alte cuvinte acele episoade care, azi, ar face subiectul revistelor de cancan –, acelora, deci, le va părea că gândul de călugărire al lui Eminescu a fost doar un impuls romantic. Trebuie să te duci mai departe în timp ca să înţelegi că la el chemarea duhovnicească nu era un puseu de moment, ci avea suportul educaţiei primite în anii foarte tineri. Continuă lectura

NASA şi Eminescu



Oamenii de rând lasă în urma lor un nume scris pe o piatră; unii dintre ei pe o carte. De la unii începe istoria, cu alţii se termină. Câţiva, foarte puţini, cei aleşi, îşi urcă numele pe o stea. Românii au steaua lor şi ea se numeşte: Eminescu, poetul de la a cărui naştere vom aniversa la 15 ianuarie 164 de ani. Continuă lectura

Pe când poeţii respirau diamante… In memoriam Traian T. Coşovei


Dacă Franţa îi are pe cei patru muschetari – trei plus unu, ca să îi dăm satisfacţie şi lui Dumas –, dacă britanicii se laudă cu cei patru Beatles-i, românii au şi ei un cvartet celebru, şi încă unul care respiră… „Aer cu diamante”.
Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan erau copiii teribili ai optzecismului românesc, iar anul 1981 îi găsise deja, pe fiecare dintre ei, cu cărţi publicate. Şi chiar dacă pe atunci optzecismul nu se numea „optzecism” – nici disputa generaţiilor şi promoţiilor literare provocată de Laurenţiu Ulici nu era la modă – ei, cei patru magnifici în blugi ai poeziei româneşti, erau deja exponenţiali pentru noul val de scriitori. Continuă lectura