Cărțile de bucate ale anilor 1840 – 3 titluri, 7 ediții (+1)

Cartea de bucate¹ a Mariei Maurer² – a cărei ediție nouă a fost tipărită la Editura GastroArt – este una din epoca de pionierat a genului, în producția noastră editorială. În deceniul 5 al secolului al XIX-lea au apărut 3 titluri gastronomice, însumând 7 ediții, ceea ce nu-i nici mult, nici puțin, în condițiile în care până atunci niciodată românii nu mai avuseseră o carte de bucate tipărită. 3 titluri, 7 ediții, asta înseamnă că încă de la început s-a simțit nevoia de a reedita unele dintre aceste volume, pentru a mulțumi o nevoie a pieții pentru cartea de gen. Ba, chiar, după unele surse bibliografice, ar trebui să augmentăm această statistică cu încă o carte – dar despre acest „+1” voi scrie ceva mai târziu.

„Ea a venit pe fereastra bucătăriei”. Rețeta de biscuiți dintr-o carte de bucate BEATLES

Ea a venit pe fereastra bucătăriei. Ea – cum care Ea? Inspirația, desigur. Sau muzica? Stephen J. Spignesi publica, în urmă cu două decenii, o carte de bucate ale cărei rețete, toate, au fost inspirate de muzica legendarei formații britanice Beatles.

„She Came in Through the Kitchen Window” este titlul acestei cărți (o parafrază la melodia Beatles-ilor „She Came In Through The Bathroom Window”), scrisă cu mult umor (și cu multă știință culinară), din care puteți găti în timp ce fredonați melodiile celor patru „muschetari” ai rockului.

Ce găteau bucureștenii acum 170 de ani

Oare ce mâncau bucureștenii acum 170 de ani? Un răspuns îl putem afla dintr-o carte publicată în 1847 la București. A treia în seria cărților de gen tipărite în România și cea dintâi publicată de o editură bucureșteană, această culegere de rețete este piatră de hotar a bucătăriei naționale.

Mituri culinare americane despre “Halloween-ul românesc”

Autoarea cărţii „Tell Me How Long You Want to Live: And I’ll Tell You What to Eat to Get There” (“Spune-mi cât vrei să trăieşti şi eu îţi voi spune ce să mănânci ca să ajungi la anii ăia”) recomandă “salata de boeuf românească” şi “savarina” drept mâncăruri tradiţionale în ţara lui Dracula.

Febra Halloween-ului duce uneori imaginaţia americanului – chiar şi pe a est-europeanului stabilit în America – în zone ale penibilului. Barbara Rolek, cunoscută pentru cărţile ei culinare şi articolele gastronomice pe care le publică de vreo 10 ani în presa de dincolo de Ocean, recomandă conaţionalilor săi petrecerea Halloweenului în hotelul “Transylvania” (Chicago), unde musai trebuie să deguste “12 feluri româneşti tradiţionale de Halloween”.

Cărți de bucate, cărți de… ficțiune

Inainte de 1990 se spunea ca printre cele mai vandute carti de povesti se aflau… cartile de bucate. Intr-o oarecare masura, vorba asta nu era un banc, ci purta cu sine bruma ei de adevar. Multe dintre ingredientele intalnite prin paginile acestora nu puteau fi gasite si in galantarele magazinelor. (Care aliniau, de altfel, aceleasi borcane cu mazare, ghiveci de legume in ulei ori rosii in sos tomat.)

Femeia care a scris o carte de bucate după ce un rege a abdicat pentru ea

Întrebare de 1.000 de puncte la un concurs de cultură generală: Care este numele singurei fe­mei din lume care a scris o carte de bucate după ce a făcut un rege să ab­dice pentru ea? Răspuns: Wallis Warfield Simpson.
Nu era foarte frumoasă, nici foarte tânără. Era americancă şi, vorba celei care avea să devină nu peste multă vreme „Elisabeta, regina-mamă a Marii Britanii”, era „prea măritată” şi după aceea „prea divorţată” (căci până să-l facă pe regele Eduard al VIII-lea să-şi piardă minţile, Wallis Warfiled Simpson fusese măritată deja de două ori, şi la scurtă vreme avea să şi divorţeze a doua oară).

„Protocolul” Crăciunului, în veacul al XIX-lea. Trei rețete de cozonac și una de purcel fript

Timp de aproape un mileniu, pentru crestinii din Europa sarbatoarea Craciunului a coincis cu cea a Anului Nou. Solstitiul de iarna – ingustarea noptii si marirea zilei, lupta continua cu intunericul si vremelnica victorie a luminii – transgresase, fast, catre marea victorie a luminii vesnice, prin Nasterea Pruncului Sfant.

Secolul al XIX-lea aduce modificari si in „protocolul” Craciunului.