Un dineu la Palais de l’Elysée, Paris, 1980. Ceaușescu, la masa lui Giscard d’Estaing


Valery Giscard d’Estaing și Nicolae Ceaușescu. (Photo by Pierre Vauthey/Sygma/Sygma via Getty Images)

Foiletând meniurile de patrimoniu postate pe site-ul Bibliotecii Naționale a Franței, în căutarea acelora care au legătură cu România (personalități/ evenimente oficiale), am descoperit acest meniu din Colecția de patrimoniu a Bibliotecii Municipale din Dijon, de la Dineul oferit în onoarea lui Nicolae Ceaușescu de președintele Franței, Valéry Giscard d’Estaing, la Palatul Elysee, în 23 iulie 1980. Meniul e ilustrat cu o reproducere a lucrării „Plânsul poetului”, aflată la Muzeul Luvru, operă a lui Gustave Moreau. Continuă lectura

Rețete istorice din Transilvania. Supă ceangăiască


Ingrediente: măruntaie de la o gâscă, 2 morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel, un buchețel de pătrunjel verde, 50 g țelină, 50 g gris de grâu, 4 ouă fierte tari, 100 g ciuperci, 2 roșii, sare, boia de ardei dulce, 3 gălbenușuri de ou. Continuă lectura

Rețete istorice din Transilvania. Supă-gulaș de varză, în stil ardelenesc


Ingrediente: 1,250 kg carne de berbec (sau de miel, de vită ori de porc) – se folosește carnea de la piept, picior ori spată; 250 g amestec de rădăcinoase (morcov, păstârnac, rădăcină de pătrunjel), o ceapă de mărime medie, 3 căței de usturoi, 10-15 ardei capia, o căpățână de varză medie (600-700 g), 600 g cartofi, condimente: paprika dulce și sau iute, măghiran, semințe de chimen, o frunză de dafin, o lingură de pătrunjel verde mărunțit, 20 g sare. Continuă lectura

Emoții gurmande, la Plage Beau Rivage (galerie foto)


Noi, românii, iubim marea, vara. Iernile le facem la munte… Ori „sorim” emoții și vise în „țările calde” – iar sudul francez nu e neapărat încadrat, pentru noi, în această ultimă categorie (avem nevoie de locuri mai sudice, încă).

Nisa hivernală, în așteptarea carnavalului

Totuși, din veacul al XVIII-lea, când segmentul de „loisir” al industriei ospitalității începe să se dezvolte în Occident, țărmurile cu ierni blânde ale Coastei de Azur au devenit ținta predilectă a vilegiaturiștilor aristocrați ai Europei. Nordicii – apoi britanicii, nemții, rușii – făcuseră „pârtie” (deși cuvântul ăsta aparține altui tip de spațiu geografic) spre „țărmul frumos” al Nisei. Turiștii hivernali (și între ei aproape toate capetele încoronate ale Europei) se simțeau bine aici, din toamnă până-n primăvară și nu-i de mirare că, încet-încet, s-au înmulțit și hotelurile, și restaurantele, și vilele și palatele private. Iar timpul carnavalesc găsea frumoasa și tihnita așezare într-o lumină spumoasă, îmbătată de șampanie și flori.

Continuă lectura

Aperitive, entree sau mezelicuri


Între cele două războaie mondiale, în București se arătau lumii cu glorie băcăniile lui Dragomir Niculescu, Ciobanu și Babeș, care nu vindeau doar pentru acasă fel și fel de mezeluri, brânzeturi, vânaturi pentru hors d’oeuvres, îți surândeau în prăvălie și te îmbiau zicând: „Ce să mai pierdem vremea vorbind? Poftiți în prăvălie, la ora aperitivului, și vă veți convinge”, apoi te invitau zicând: „ Puteți gusta și-aici câte ceva de poftă!”.

Băcăniile celor trei erau doldora de icre negre moi, pește afumat, pește sărat, batoguri de cegă și morun, zacuști, cârnăciori de vițel de căpriori, foie- gras, brânzeturi cu mucegai, bujenițe adică pastrămuri de toate genurile, mușchiuleți fierți, afumați și învârtiți în sfoară, fazani întregi fazendați și afumați după rețete vânătorești, șunculițe de Praga, slăninuțe cu șorici ținute în saramură, pateuri de porc și de curcan, crenwurști subțiri, icre de Manciuria, icre de crap bătute cu ulei și multă lămâie.

Petre Carp, mare om politic, prim ministru, unul din fondatorii societății literare ieșene „Junimea”, de multe ori băga capul pe ușa prăvăliei lui Niculescu și întreba de excelenta brânză franceză numită Reblochon; Alexandru Marghiloman, distins om politic, de o eleganță desăvârșită, și dânsul crăpa ușa băcăniei cumpărând gorgonzola, brânză italienească, et caetera.

Alexandru Osvald Teodoreanu, cunoscut și sub numele de Păstorel, ……………………………..

Citește continuarea pe Kera Calița

Răcitură de splină – rețeta Kerei Calița


„Dacă ai colesterină
Și durere de ficat
Fă meniuri pentru dietă
Nu mă ține cu vânat.”

Într-un oloi se pun la fiert o jumătate de kg de oase de vițel și 500 grame șorici de porc după ce au fost oasele sparte și opărite, spălate în multe ape reci. Toată taina unei piftii stă în greutate, cantitatea de apă trebuie să fie de 3 ori mai mare decât atârnă oasele, șoriciul și carnea. Cât se lasă oasele și șoriciul să fiarbă molcom, molcom, noi luăm o splină întreagă, de i se mai zice și ficat țigănesc, și-o presurăm cu puțină sare, nucșoară rasă, 10 boabe de piper, o frunză mică de dafin, 200 ml vin alb, 2 cuișori. Apoi curățăm 2 morcovi, 2 cepe, o frunză de țelină, și o rădăcină de pătrunjel, pe care le răsturnăm în fiertură o dată cu splina.

…………..

Citește continuarea pe blogul KERA CALIȚA