Voiaj gustos în Balkania: Clătite Marquise


Într-o seară de iarnă, de sfârșit de an, la 31 decembrie 1852, Teatrul Național din București s-a deschis onoratului public pentru întâia oară, în lumina strălucitoare a lumânărilor de seu, sub distinsa direcțiune a domnuilui Costache Caragiale. Continuă lectura

Anunțuri

Saint-Marc Girardin, în Bucureştii caleştilor aflate la tot pasul


“Se merge numai cu trăsura: picioarele sunt de prisos”

Parizian din născare şi purtând cu sine toate idealurile francezului pur-sânge, Saint-Marc Girardin s-a remarcat de tânăr ca scriitor, jurnalist şi om politic, fiind chiar, înainte de a împlini 50 de ani, pentru scurtă vreme, ministru, în timpul Revoluţiei din 1848. Pedagog ilustru, profesor la Sorbonna şi, timp de o jumătate de secol, în stafful publicaţiei “Journal de Debats”, Girardin a atins probabil culmea gloriei sale atunci când a devenit membru al Academiei Franceze.

Continuă lectura

Voiaj gustos în Balkania: Souffle cu castane


Beizadea Dimitrie, a fost trimis școlar de tatăl său Constantin Vodă Cantemir în capitala lumii, la Stambul, cum a trecut puțin de 13 ani. Tânărul prinț a învățat la Academia Patriarhiei ortodoxe din Fanar, și spre seară își avea clipele de taină în grădina saraiului din Galata unde se lăsa învăluit de lumina fermecată a lunii. La Stambul, în fiecare zi, beizadea Dimitrie mânca souffle de castane, zaharicală levantină jinduită și râvnită peste poate. Continuă lectura

„Il Mago” vine la București, urmând pe cer drumul unei stele… Michelin


Marcello Trentini „Il Mago”Sunt o norocoasă. Am întâlnit, în cariera mea de jurnalist gastronomic, 4 bucătari cu stele Michelin. Doi dintre ei, foarte mari. Cei mai mari. Numărul 1 și Numărul 2 mondial, am zice, dacă am vrea să facem un clasament… „ca-n tenis”: Joel Robuchon (31 de stele) și Alain Ducasse (18 stele). Cu alți doi – Denis Rieubland (2 stele, la Hotel Negresco, din Nisa) și Cristophe Cussac (de trei ori câte 2 stele, în cariera sa, acum „retras” să conducă bucătăriile lui Robuchon, la Metropol, în Monte Carlo) am stat de vorbă, chiar în bucătăria lor. Și… am mâncat din mâna lor. Bucate inubliabile – comparabile, ca emoție a gustului și gust al emoțiilor, doar cu mâncărurile mamei și ale bunicilor. Continuă lectura

Hirova. Maica Iroida și satul mănăstiresc de dincolo de timp


Hirova - Maica IroidaCu 10 ani în urmă, într-un iunie torid ca acesta ce stă să înceapă acum, călătoream în Basarabia, „deschizând” drumul Caravanei Jurnalului Național dedicată pământului locuit de români dincolo de Prut. Tema noastră, atunci, a fost mănăstirile cele vechi ale Basarabiei, cu pătimirile lor, cu renașteri din cenușa istoriei, cu oamenii lor de o ireală rodire a spiritului, în ciuda anilor sterpi de comunism. La Hirova, am întâlnit-o pe Maica Iroida, pe-atunci în vârstă de 80 de ani. Desculță, smerită, înțeleaptă. Frământa pâinea și parcă, nu știu cum, frământa și aluatul bun al credinței noastre. Continuă lectura

„Tusnád libamell” (Piept de gâscă preparat ca la Tușnad)


Într-o istorie a gastronomiei maghiare, în care am găsit o foarte interesantă teorie legată de poziţia bucătăriei din Ardeal şi de influenţele pe care le-a exercitat, de-a lungul secolelor, asupra celei din Imperiul Austro-Ungar, o reţetă mi-a atras atenţia. Este vorba despre Tusnad libamell, o savuroasă modalitate de preparare a cărnii de gâscă. Continuă lectura

Ce găteau bucureștenii acum 170 de ani


Oare ce mâncau bucureștenii acum 170 de ani? Un răspuns îl putem afla dintr-o carte publicată în 1847 la București. A treia în seria cărților de gen tipărite în România și cea dintâi publicată de o editură bucureșteană, această culegere de rețete este piatră de hotar a bucătăriei naționale. Continuă lectura