Fusesem avertizaţi: Aveţi grijă când intraţi să nu vă fure minţile „ielele lui Guguianu”! Zeci de torsuri feminine, în marmură şi bronz, himere armonizând universurile! Sculpturile lui Marcel Guguianu au năvălit spre noi, învăluindu-ne în dansuri şi şoapte… Din Bucureştiul torid nimerisem într-o legendă. Legenda continuă, numită arta lui Marcel Guguianu. Era miezul verii 2007, maestrul urma să împlinească a doua zi, pe 85 de ani… Continuă lectura
Arhive categorie: Crochiuri
Două RECLAME pentru PARADIS
O croazieră pe pachebotul „Sinaia”
A vrut să joace Hamlet din orgoliu. Și a fost cel mai bun! 30 de rechemări la rampă…
In prima zi a anului 1912, directorul Teatrului National din Bucuresti, Ion C. Bacalbasa, s-a pomenit in biroul sau cu actorul Aristide Demetriade (1872-1930), societar al teatrului, care i-a pus dinainte demisia sa. Cum si-a motivat gestul temperamentalul actor aflam dintr-o pagina a revistei “Rampa”: “Am cerut sa joc si eu pe Hamlet alaturi de ceilalti doi (C. Nottara si Tony Bulandra – n.n.), indiferent daca voi juca intaiul, al doilea sau al treilea (…). Am fost insa refuzat. Atunci mi-am dat demisia pe ziua de 1 ianuarie 1912 si am avut grija sa o inregistrez ca sa nu poata fi data uitarii…”.
Ileana Costea: „ÎMPREUNĂ” cu și despre Ana Blandiana în literatură și film
Început de aprilie, cu vești de departe, despre… oameni de aproape. Ne plângeam într-o vreme de globalizare și țesătura tot mai deasă a „pânzei” internetului, dar cât de bine prinde azi comunităților și prieteniilor de tot felul – inclusiv celor afectiv-culturale, cum este cea dintre noi, Simona & Valentin Țigău, și Ileana Costea, profesor emerit la California State University, Northridge! Ne-am văzut relativ puțin, demult – țin minte vagonul trenului care ne ducea la malul mării, pentru o întâlnire a românilor din diasporă (eu scriam atunci pentru Jurnalul Național) -, dar comunicarea nu a încetat niciodată, deși au trecut de atunci, să tot fie, vreo 14 ori 15 ani. Uneori, primesc doar fotografii și câteva cuvinte despre peisaje și oameni – îmi amintesc de imaginile cu dealurile înflorite ale Californiei, în momentele lor de grație… -; alteori, Ileana Costea îmi trimite articole despre evenimente culturale pe care le-a animat/ le animează, cu spiritul ei mereu generos! Așa cum este și acest text despre o întâlnire, în rețeaua cea atotcuprinzătoare a unei prietenii literare/ spirituale/ de suflet, cu poeta Ana Blandiana.
Ileana Costea: „ÎMPREUNĂ” cu și despre Ana Blandiana în literatură și film
Rețetele nevestei lui Darwin
La 200 de ani de la naşterea lui Darwin (1809-1882), la Londra s-a publicat o carte cuprinzând 55 de reţete din caietul Emmei Darwin, aflat în fondul special Charles Darwin de la Biblioteca Universităţii din Cambridge
Prinţul Tom şi steaua Altair
Stele gemene… Aşa-i zăresc, prin perdeaua subţire a ceţurilor ce, din când în când, îi învăluie pe cei doi poeţi români care, printr-o stranie coincidenţă, şi-au legat posteritatea de aceeaşi dată din calendar: 31 martie.
Înainte însă de a explica rolul pe care îl joacă această zi, în memoria mea afectivă, să desluşim, pe scurt, cine e poetul căruia marele Nichita i se adresa cu apelativul „Tom. Prinţul Tom”. Gheorghe Tomozei s-a născut pe 29 aprilie 1936, la Bucureşti, dintr-o mamă argeşeană. E şi motivul pentru care s-a ţinut toată viaţa drept muşcelean şi, probabil, sentimentul reîntoarcerii la o matcă veche trebuie să-l fi năpădit atunci când a (fost) ales să conducă, în tinereţe, la Piteşti, revista culturală „Argeş”. A fost prieten cu doi titani ai liricii româneşti – Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu – dedicându-şi o bună parte din viaţă memoriei lor, după ce aceştia, la timpuri şi la vârste diferite, s-au petrecut dintre noi. Tot aşa cum s-a dedicat memoriei lui Eminescu. A scris atât de multe cărţi încât nici nu ştiu cum aş putea să le enumăr. Poate, doar, să-i marchez debutul, în 1957, cu „Pasărea albastră”, cu vizibile influenţe din Labiş şi Pilatt.