O șezătoare la Bucerdea Vinoasă sau despre Penelopele satului ardelean


„De la noi de la fereastră/ Din fereastră de la noi/ Te-am văzut mândro-n război/ Te-am văz’t mândro la război/ Cum dădeai cu brâzlele și-ntorceai cu ițele/ Atunci m-am gândit în mine / Doamne, cât ar fi de bine/ Să fiu mândră lângă tine./Să mă fac o suveicuță/ Să mă porți, mândro,-n mânuță/ Să mai din mână-n mână/ Măcar, mândro, o săptămână…”

Obiceiuri de iarna la Bucerdea Vinoasa (10)

Continuă lectura

Meniuri hazlii de Sărbători sau “Revelionul de Crăciun”


Acum o sută de ani şi mai bine, Crăciunul era un bun prilej de glumă pe seama evenimentelor şi a personajelor importante din anul care tocmai urma să se încheie. De la cronica satirică a unui bucătar stângaci până la falsele meniuri care sintetizau, cifrat, în denumiri bizare, starea naţiunii, listele de preparate de Crăciun, întocmite ca amuzament, abundau la mesele de petrecere.

În 1910, începe Revolutia Mexicană, George V devine suveran al Regatului Unit, al dominioanelor britanice şi împăratul Indiei, Portugalia aboleşte monarhia, iar Japonia anexează Coreea. Evenimentele mondiale păreau a nu se răsfrânge, totuşi, asupra francezilor, care habar n-aveau, în 1910, că păşesc într-un deceniu al războaielor, care va schimba harta Europei. Un meniu franţuzesc din 25 decembrie 1910 oferea, aşadar, în glumă, să spunem, o serie de bucate imaginare, pregătite pentru un eveniment imposibil: Revelionul de Crăciun! Continuă lectura

Costumul de sărbătoare din Rucăr



Rar se mai scot astăzi din lăzi şi dulapuri costumele tradiţionale, pe care le purtau moşii şi strămoşii. Trebuie să fie vreme de sărbătoare pentru ca pe uliţele satului să mai vezi creştini îmbrăcaţi în haine lucrate cu migală. Iar aşa cum trec încet, în grupuri mai mari sau mai mici, către micuţa biserică a aşezării muscelene, par a fi sosiţi din alte vremuri.
De Crăciun, în zona Rucărului, se poartă costume peste care anii şi-au pus amprenta. Cu fir roşu, cu fir negru, cusătură “pe gras” sau cu fir alămit… Lucrau femeile, odinioară, şi câte trei-patru luni la o ie înflorată. Continuă lectura

“Crăciunul tot în copilărie era mai gustos!”


Crăciunul… Repovestind copi­lăria… Tanti Maria Frăţilă, din Pănade (comuna Sîncel, judeţul Alba), se-ntoarce cu-o viaţă de om în urmă, la aromele de coptură, de rom şi lemn dulce ale primilor ani. “Făcea mama atunci câte două cuptoare de colaci şi de pâine. Iar cozonac nu se făcea ca acum, ci să gătea truţuri…” Devinim atenţi. Luăm creionul şi notăm un cuvânt nou pentru un posibil dic­ţio­nar ­gastronomic regional al României. “Truţurile se făceau dintr-o făină mai bună, cu lapte şi zahăr. Se ungeau foile de aluat cu lictar (dulceaţă – n.r.), se împleteau şi se prăjeau. Şi-apoi, mai pregătea supă de tăiţei. Continuă lectura

Gestul ospitalitatii


Imi spunea deunazi un prieten ca astazi Craciunul la romani tine mai degraba de „priceperea aducerii aminte a gestului stramosesc al ospitalitatii”.
Intr-o societate care este legata cu fire tot mai subtiri, mai fragile, de „traditii” si de „trecut”, cele cateva zile mari de sarbatoare – precum Craciunul si Pastile – par sa fie cele mai profunde instrumente de lupta impotriva „disiparii in prezent” si a „dizolvarii in viitor”. Un „prezent” si un „viitor” puternic individualizate. Continuă lectura

Steaua sus răsare


Seara de Craciun…

Foc in vatra, mirosul muntelui adunat intr-un brad „cat casa”, mere, nuci si portocale atarnand printre globuri viu colorate, steaua de hartie lucioasa din varf… In cuptor – cozonacii, pe plita – oala cu sarmale, bolborosind. Intr-un colt mai rece al tindei ori in gura pivnitei – piftia de purcel. Masa cu fata alba, sfesnicele cu lumanari aprinse, crengute de cetini prinse din loc in loc. Aroma de vin fiert cu scortisoara. Geamurile cu flori de gheata, un ochi de lumina, rotund, prin care privim spre drum. Colinde. Continuă lectura

Cozonacul, de la Kogălniceanu la Păstorel. 5 reţete celebre


Ar putea fi cozonacul o “celebritate”, un “VIP” pe masa de Crăciun – şi dacă luaţi sensul acesta, zău că nu sunteţi departe de adevăr. Însă ceea ce înţeleg eu prin “reţete celebre”, când vine vorba de Sărbători, este să aleg din cele aproape 90 de reţete pe care le-am aflat, în preumblările mele prin ţară (şi prin lume) – de unde le-am adunat cu mare grijă de gospodine harnice – ori din paginile cărţilor vechi, pe acelea care au şi un impact… cultural.
Pentru masa de Crăciun din acest an – şi pentru masa Revelionului, că doar n-o să faceţi anul nou numai cu torturi peste torturi şi-o să-i daţi locul cuvenit şi cozonacului tradiţional – am ales câteva reţete care au însoţit Sărbătoarea, de-a lungul a mai mult de un secol şi jumătate de gastronomie românească… tipărită (adică, de pe când ne-am învrednicit şi noi, prin pana cărturarilor Negruzzi şi Kogălniceanu, să aşezăm reţetele noastre în filă de carte).

Continuă lectura