„A zecea minune a lumii. Acum treizeci de ani, când am venit aici prima dată, ca student, m-am considerat printre cei aleși. De trei decenii, locul acesta e căminul meu…”
Vestea a venit cu dangăt de clopot. În dungă! S-a stins prietenul Marian Neagu! S-a risipit în genuni (și) cel care ne-a deslușit misterele „Mitropoliei din Adâncuri”.
Istoricul, arheologul, fostul director al Muzeului Dunării de Jos din Călărași – pe care l-a condus patru decenii fiind, la retragerea lui, considerat cel mai longeviv director de muzeu din țară – ne-a dăruit necondiționat prietenia lui, într-un sfârșit de iarnă, cu treisprezece ani în urmă. Un februarie cu irizări de martie, cum spuneam atunci, în vreme ce barca muzeului – cu el la vâsle – ne ducea spre Păcuiul lui Soare, insula din mijlocul Dunării, despre care am scris atunci textul pe care vi-l (re)supun azi, spre lectură. Continuă lectura
La Echinocțiu, când lumina și întunericul se așază în balanță dreaptă, caut întotdeauna „geana” aceea de lumină în plus, zvâcul de speranță, dramul de emoție mierie, care să gireze așezarea verii pe drumul ei. Echinocțiul, anul ăsta, a trimis semne mult mai subtile (încă). Văzute – și mai ales trăite – de cei aleși.
Filmul „Între chin și amin”, regizat și realizat de Toma Enache, a primit premiu de excelență la o competiție prestigioasă internațională, The IndieFEST.
Cartea de bucate
Ea a venit pe fereastra bucătăriei. Ea – cum care Ea? Inspirația, desigur. Sau muzica? Stephen J. Spignesi publica, în urmă cu două decenii, o carte de bucate ale cărei rețete, toate, au fost inspirate de muzica legendarei formații britanice Beatles.
Rod. Rodire. Rodnic. A rodi. Roditor. Nu cred să existe familie de cuvinte în limba română care să i se fi potrivit mai bine poetului Cezar Ivănescu, cel care, de la Nichita Stănescu încoace, a fost întruchiparea apostolului Poeziei. Sau a boemului absolut, adânc, puternic, atins de aripa geniului. 