Voiaj gustos în Balkania: Clătite Marquise


Într-o seară de iarnă, de sfârșit de an, la 31 decembrie 1852, Teatrul Național din București s-a deschis onoratului public pentru întâia oară, în lumina strălucitoare a lumânărilor de seu, sub distinsa direcțiune a domnuilui Costache Caragiale. Continuă lectura

Anunțuri

Voiaj gustos în Balkania: Souffle cu castane


Beizadea Dimitrie, a fost trimis școlar de tatăl său Constantin Vodă Cantemir în capitala lumii, la Stambul, cum a trecut puțin de 13 ani. Tânărul prinț a învățat la Academia Patriarhiei ortodoxe din Fanar, și spre seară își avea clipele de taină în grădina saraiului din Galata unde se lăsa învăluit de lumina fermecată a lunii. La Stambul, în fiecare zi, beizadea Dimitrie mânca souffle de castane, zaharicală levantină jinduită și râvnită peste poate. Continuă lectura

„Tusnád libamell” (Piept de gâscă preparat ca la Tușnad)


Într-o istorie a gastronomiei maghiare, în care am găsit o foarte interesantă teorie legată de poziţia bucătăriei din Ardeal şi de influenţele pe care le-a exercitat, de-a lungul secolelor, asupra celei din Imperiul Austro-Ungar, o reţetă mi-a atras atenţia. Este vorba despre Tusnad libamell, o savuroasă modalitate de preparare a cărnii de gâscă. Continuă lectura

Ce găteau bucureștenii acum 170 de ani


Oare ce mâncau bucureștenii acum 170 de ani? Un răspuns îl putem afla dintr-o carte publicată în 1847 la București. A treia în seria cărților de gen tipărite în România și cea dintâi publicată de o editură bucureșteană, această culegere de rețete este piatră de hotar a bucătăriei naționale. Continuă lectura

BANCHETUL ÎN ONOAREA LUI VASILE ALECSANDRI, „POETUL ÎNTREGII LATINITĂȚI”


vasilealecsandri

(Fragment din volumul „Meniuri istorice (I). Alecsandri, Creangă, Goga” – Simona Lazăr)

Dacă în primăvara lui 1877, atunci când tunurile românești începeau asaltul asupra Vidinului, Principele Carol I striga „Asta-i muzica ce-mi place!”, se pare că Europa întreagă – cel puțin cea de sorginte latină – avea să tresară un an mai târziu la muzica unui (alt) român. Melodioasele versuri ale lui Alecsandri din Cântecul gintei latinei câștigau cel mai prestigios concurs literar al momentului, organizat, la Montpellier (Franța), de Societatea pentru Studiul Limbilor Romanice. Continuă lectura

Ianuarie 1870. Cuza, Eminescu, Carol I – două conexiuni neașteptate


Se scrie mult în miezul iernii, în contextul celebrării Unirii Principatelor Române. Dar se rostogolesc mereu aceleași fraze, se evocă aceleași figuri istorice, se jalonează istoria cu aceleași date. De-aceea, poate, găsesc cuvenit să vorbim astăzi despre un alt ianuarie, cel al anului 1870, în care personalități dintre cele mai puternice ale neamului românesc s-au întâlnit.
Alexandru Ioan Cuza se afla în surghiun. Pe tronul de la București se așezase deja Principele Carol de Hohenzollern. Eminescu, tânărul Eminescu, era student audiant la Viena.

tanarul-eminescu

Eminescu, fotografie de tinerețe, din prima jumătate a anului 1870.

Continuă lectura

Mituri culinare americane despre “Halloween-ul românesc”


barbara-rolekAutoarea cărţii „Tell Me How Long You Want to Live: And I’ll Tell You What to Eat to Get There” (“Spune-mi cât vrei să trăieşti şi eu îţi voi spune ce să mănânci ca să ajungi la anii ăia”) recomandă “salata de boeuf românească” şi “savarina” drept mâncăruri tradiţionale în ţara lui Dracula.

Febra Halloween-ului duce uneori imaginaţia americanului – chiar şi pe a est-europeanului stabilit în America – în zone ale penibilului. Barbara Rolek, cunoscută pentru cărţile ei culinare şi articolele gastronomice pe care le publică de vreo 10 ani în presa de dincolo de Ocean, recomandă conaţionalilor săi petrecerea Halloweenului în hotelul “Transylvania” (Chicago), unde musai trebuie să deguste “12 feluri româneşti tradiţionale de Halloween”. Continuă lectura